În dimineața zilei de miercuri a primei săptămâni din Postul Mare, Preasfințitul Anatolie, Episcop de Cahul și Comrat, a săvârșit Liturghia Darurilor mai înainte Sfințite împreunată cu vecernia, în Catedrala episcopală „Sf. Ioan Botezătorul” din orașul Comrat înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.
După săvîrșirea slujbei dumnezeiești, Preasfințitul Părinte Anatolie s-a adresat către credincioși cu un cuvînt de învățătură.
Postul, rugăciunea, pocăința, mila – acestea sunt mijloacele prin care o persoană este capabilă să-și transforme spiritual viața, pentru a deveni diferită. De fapt, scopul postului este să rupem lanțul vieții noastre de zi cu zi, acele cătușe care ne conectează cu obiceiurile anterioare, înclinațiile și modul de viață stabilit.
Postul intră în viața noastră – și în disciplină, asociată cu restricțiile la mâncare și obiceiul de a vizita Biserica lui Dumnezeu cât mai des posibil, de a participa la serviciile divine suficient de mult. Toate acestea nu se încadrează în viața normală a majorității oamenilor. Putem spune că postul este un fel de terapie de șoc, când este necesar să zdruncinați corpul uman în scop medical, astfel încât să funcționeze diferit. Postul este o scuturare a conștiinței noastre, un impact asupra voinței noastre, asupra sentimentelor noastre, astfel încât să ne dăm seama de nevoia unei schimbări autentice în viața noastră.
Când spunem că postul, pocăința, rugăciunea, millostivirea sunt mijloace de a ne influența sufletul, noi construim un program al vieții noastre religioase, iar unul care nu poate fi încălcat este un set de reguli obligatorii. Nu poate exista o viață religioasă adevărată fără pocăință, fără recunoașterea păcatelor și dacă o persoană nu își dă seama de păcatele sale, atunci nu poate fi numită credincios.
