Duminică, 10 aprilie 2016, Preasfinţitul Episcop Anatolie a săvârșit Sfânta Liturghie la Catedrala episcopală din Comrat, însoţit de un sobor de preoţi şi diaconi, cu participarea a numeroşi credincioşi îndeosebi tineri, care au fost mărturisiți și împărtășiți, la finalul celei de-a patra săptămâni a Postului celui Mare.
După citirea Sfintei Evanghelii, Episcopul Anatolie a rostit un bogat cuvânt de învățătură, în care a evidențiat înțelesurile duhovnicești ale pericopei evanghelice din Duminica a patra a Postului Mare, ce relatează despre vindecarea fiului lunatic.
Prăznuirea liturgică a Sfântului Ioan Scărarul în Duminica a patra din Postul Mare este întâlnită episodic în secolul al XIII-lea şi nelipsită începând cu secolul al XV-lea. Această consacrare este motivată şi de faptul că, odată cu începutul Postului Mare, atât în mănăstiri, cât şi în bisericile parohiale se citea foarte des din lucrarea sa fundamentală, intitulată „Scara Raiului” sau „Scara dumnezeiescului urcuș”. În această carte, de la care își trage și numele, Sfântul Ioan descrie principiile vieții creștine, arătându-ne cum trebuie să ne eliberăm de patimi şi să dobândim virtuţile.
Din perspectiva acestei lucrări, viața duhovnicească este prezentată sub forma unei scări cu treizeci de trepte. Metafora Scării divinei ascensiuni, asemănătoare cu cea din viziunea patriarhului Iacov (Facere 28, 12-13), este folosită pentru a descrie modul în care cineva poate urca spre Împărăția Cerurilor, începând cu renunțarea de la lucrurile lumești, efemere, și până la trăirea prezenței depline a lui Hristos în Împărăția eshatologică.
Prin urmare, prăznuirea lui la începutul celei de-a doua jumătăți a postului, ne aduce în atenție atât icoana de sfințenie la care trebuie să ajungă orice făptură umană, cât și modalitatea de a dobândi viața veșnică.