Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta; biruinţă
binecredincioşilor creştini asupra celui protivnic dăruieşte şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău.
Sub semnul de viață dătător al Sfintei Cruci, la Catedrala Episcopală din Comrat, Preasfințitului Anatolie, Episcop de Cahul și Comrat, a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie.
În cuvântul de învăţătură, Preasfinţia Sa a arătat felul cum a luat fiinţă această sărbătoare, în urma aflării la Ierusalim a Sfintei Cruci de către Sfânta Elena, mama împăratului Constantin cel Mare, explicând apoi și cuvintele Mântuitorului Hristos referitoare la purtarea “crucii” – “Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie” (Mt. 16, 24):
“Cel care doreşte să trăiască potrivit învăţăturii lui Hristos trebuie să înţeleagă că viaţa nu este numai bucurie, ci este şi efort, este corvoadă uneori, ascultare, disciplină, renunţare la sine, pentru a da voie lui Hristos să trăiască înlăuntrul nostru. Asta înseamnă să se lepede omul de sine.
Ce înseamnă să-şi ia crucea şi să-I urmeze lui Hristos? Înseamnă să-şi asume cu bărbăţie creştinească viaţa aceasta aşa cum este ea, cu bucuriile, dar şi cu durerile şi neajunsurile ei; cu clipele frumoase, dar şi cu cele mai puţin frumoase. Aceasta înseamnă să fi al lui Hristos!
Cine vrea să fie al nimănui n-are decât să-şi trăiască viaţa la întâmplare!… Dar, faţă de unul ca acesta, Dumnezeu nu va mai putea fi la fel de răbdător, bun, milostiv, pentru că şi iubirea Lui este mărginită. Ştiţi care sunt marginile iubirii lui Dumnezeu? Este dreptatea! El este bun, iubitor, răbdător şi îngăduitor, însă până la dreptate…”
