… căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine. …. adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut (Matei 25 ).
În Duminica Înfricoșătoarei judecăți, PS Episcop Anatolie a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Catedrala episcopală din Cahul.
Duminica Înfricoşatei Judecăţi sau Duminica lăsatului sec de carne este a treia duminică a Triodului. Este duminică următoare după Duminica Fiului Risipitor şi înainte de Duminica Izgonirii lui Adam din Rai. Aceasta este cea de-a treia săptămână a perioadei pregătitoare a Postului Mare din Biserica Ortodoxă.
Această duminică mai este numită şi Duminica lăsatului sec de carne, deoarece în mod tradiţional, este ultima zi în care se mănâncă produse din carne înainte de Sfintele Paşti. În săptămâna care urmează, creştinii ortodocşi se abţin de la a consuma carne, dar încă mai mănâncă produse lactate şi ouă.
Din acest motiv, săptămâna care urmează mai este numită şi săptămâna albă. În unele jurisdicţii este admis şi consumul de peşte. Săptămâna albă îi simbolizează pe Adam şi Eva în Rai, când încă nu începuseră să mănânce carne.
În cuvântul de învățătură rostit cu acest prilej, Preasfinția Sa a explicat pericopa evanghelică despre Judecata de Apoi (Matei 25:31-46). Această citire este în continuarea celor din duminicile anterioare şi învaţă că nu este suficient să Îl vedem pe Iisus, să ne vedem aşa cum suntem şi să ne întoarcem acasă la Dumnezeu ca fiul său rătăcitor. Biserica învaţă că, pe lângă cele de dinainte, mai este nevoie să devenim fiii lui Dumnezeu urmându-L pe Hristos, Fiul Său Unul-Născut şi văzându-L pe Hristos în fiecare om şi slujindu-i lui Hristos prin slujirea aproapelui nostru.
Mântuirea şi Judecata de Apoi vor ţine cont şi de fapte, nu numai de intenţii şi nici chiar mila lui Dumnezeu nu va fii suficientă fără a se ţine seama de cooperarea şi ascultarea personală. Toată evlavia şi rugăciunea trebuie să aibă ca scop ultim slujirea lui Hristos prin slujirea poporului Său.
